Gânduri

Aprilie 8, 2009

Aş vrea să scriu dar nu pot. Gândurile îmi fug prin cap. Nu le pot prinde să le pun în ordine. Mă deranjează…mă deranjează urletele din mine. Simt că am să explodez; totuşi, realizez ca nu se va întâmpla asta. Încerc să mă ascult…ce naiba urlu acolo?  Prind pe alocuri cîte o frântură dintr-o idee, un cuvânt…încep să îmi pun întrebări. Ce naiba se întâmplă?

Când şi cum am ajuns în halul ăsta? Oi fi numai eu sau mai sunt şi alţii?

De ce nu avem timp de cei dragi nouă? De ce nu putem sparge monotonia ce ne-a învăluit în ultimii ani? De ce trebuie să amânăm zi după zi un nenorocit de apel telefonic, o vizită pentru a vedea ce mai fac cei dragi nouă?

E trist că ajungem aici. E devastator să afli despre pierderea cuiva drag la 6 săptămâni după tragicul eveniment.

Te macină gânduri şi întrebări „de ce nu am sunat mai des?”; „de ce a trebuit să plece?”; „de ce nu am făcut altfel?” ;”de ce…..?” ;”de ce…..?”; „de ce…..?”

Voi putea să îndrept ce e stricat? Voi putea să schimb lucrurile sau voi încerca să înţeleg ce naiba urlu şi data viitoare?

Câte „dăţi viitoare” mai trebuie să fie ca să nu mai urlu?

Acum ştiu ce simţea Atlas când ţinea bolta cerească pe umăr-aşa simt şi eu…a căzut cerul pe mine. 😦


De la criticii mei…moment de sinceritate

Aprilie 2, 2009

tommy: auzi
tommy: matale de ce scrii?:)
zeneseu: ce anume?
tommy: blog
zeneseu: ce sa fac pe mess altceva?
zeneseu: aaaa
zeneseu: 😀
zeneseu: nush…de prost?
tommy: :))
zeneseu: pt ca pana duminica nu prea am ce face?
zeneseu: nush
tommy: :))
zeneseu: poate incerc sa-mi descopar latura artistica
zeneseu: ca si asa imi zicea in horoscop ca-s artist bun
zeneseu: nush inca
zeneseu: de ce?:D
tommy: =))
tommy: nu ai treaba frate cu scrisul :))
tommy: esti praf :)))
zeneseu: well….good point
zeneseu: 😀
zeneseu: ce nu ti-a placut?:D
tommy: pai ce trebuia sa-mi placa?
zeneseu: pai nush
zeneseu: nu-ti place formularea, subiectul/continutul…ce mai exact?
tommy: pai e banal, neintersant, plictisitor, cotidian, lipsit de substanta, fara urma de humor
tommy: :))
zeneseu: 😕
tommy: pai e boring mai
tommy: :))
tommy: nu ti-a mai zis nimeni?:))
zeneseu: nu chiar
tommy: :))
zeneseu: la unele articole mi s-a spus
zeneseu: dar asta e
zeneseu: inca incerc sa vad daca am ce scoate la iveala
zeneseu: so…
tommy: pai nu stiu, poate ai
zeneseu: mai perseveram putin, daca nu…ata ete
tommy: dar nu se vede :))
zeneseu: inchidem pravalia
tommy: =))
tommy: nu zic s-o inchizi
tommy: doamne feri
tommy: ti-am zis o parere
tommy: ca eu sunt sincer
zeneseu: mah
tommy: :))
zeneseu: ce sa fac cu ea daca nu merge?
zeneseu: nu?:D
zeneseu: pai in sfarsit e o parere pertinenta
tommy: pai las-o acolo, scrii pt tine :))
tommy: jurnal:))
zeneseu: so…va merge pe blog
zeneseu: 😛
tommy: baga
tommy: =))
tommy: in sfarsit vei avea un articol bun 😀
zeneseu: mdea
zeneseu: la asta ma gandeam si eu:P
tommy: :))
tommy: tocmai vei atinge maximul de audienta de pina acum
zeneseu: neah
zeneseu: am atins cu altceva
zeneseu: cu premiile de la dacia 😛
tommy: cu bibi
tommy: =))


Obsesii

Aprilie 2, 2009

Fiecare dintre noi avem  păsăricile noastre. Unii au mai multe ,unii mai putine. Unii de naştem cu stolul după noi, alţii le dobândim pe parcurs.

Pe parcurs le-a dobândit şi un copil (acum adult în toată firea cu casă şi familie) pe la 8 anişori apostrofat fiind de tatăl său că a plecat la şcoală şi a lăsat uşa neîncuiată la casă.

Acum, adult în toată firea, îşi practică ritualul de fiecare dată când pleacă de acasă – cu toate că este conştient că uşa e încuiată atât cu yala de sus cât şi cu cea de jos, mai că nu rupe clanţa şi nu scoate uşa din ţâţâni verificând dacă nu e închisă.

Aş putea zice că e norocos totuşi. Are o nevastă răbdătoare (cine mai ştie pentru câtă vreme) care (încă) îi trece cu vederea:

-cursele de la uşa liftului la uşa de la casă pentru a verifica dacă e închisă uşa – cu toate că o mai verificase de vreo 4 ori înainte

– încrederea mare pe care i-o acordă…

el: ai/am închis uşa?

ea: da

el: sigur?

ea: da!!!!

el: mă duc să verific; după care opri motorul maşinii şi urcă din nou sa verifice uşa.

Ei, ai zice că în timp problema s-ar mai atenua. Acum…depinde de care parte a uşii eşti pentru că mai nou există şi un ritual de seară.

Cică în fiecare seară verifică iar uşa să fie închisă învârtind de cheie, operaţiune făcută de vreo 4-5 ori, apoi mers la budă, verificat geamuri, verificat uşă din nou, băut apă, verificat iar uşa, băgat în pat, gândit „La drequ! E sau nu uşa închisă?”, ridicat din pat, verificat uşa, îndreptat spre pat, oprit în uşa dormitorului, întors pentru încă o verificare, băgat în pat, gînduri de „E sau nu uşa închisă?”, răspuns final „Mă piş pe ea de uşă, io nu mă mai ridic din pat!”

Voi ce păsărici aveţi? 😀