Ce ţepe mai iau românii…

iulie 25, 2011

Te plimbi liniştit cu copilul pe stradă sau pe la mare şi te trezeşti abordat de… o frumuseţe de fată (ori băiat)….
-Ştiţi, aveţi un copil frumos…nu ati vrea să-i daţi şansa să intre în lumea Showbiz-ului?
Inima îmcepe sa-ti bată alert….tocmai a dat norocul peste tine; fericitule, iti vei vedea copilul în reclame la televizor.
Urmezi cu emoţii în fiecare pas tânărul/ tânăra ce te conduce la birou unde esti preluat de alta faţă prietenoasă şi zâmbitoare care îţi spune că numai acum şi doar acum copilul tău poate beneficia de o poză contra modestei sume de 40-60 lei.
Îţi spui că nu se poate sa ratezi o aşa ocazie, aranjezi la repezeala parul odraslei si o pasezi în „studio”.
Ieşi intr-un final mândru de tine şi cu zâmbetul pe buze privind bonul fiscal primit în schimbul a 60 lei dati pentru o poză amărâtă (pe care o puteai face gratis-dar încă nu ţi-ai dat seama de asta) şi calculând cum vei aduna banii -vreo 200 euroi- pentru mapa de portofoliu a odraslei.
Din păcate, în ultimele zile am văzut o mulţime de părinţi care au pus botul la aceste vânzări de iluzii. Unii dintre ei au fost atât de vrăjiţi de mirajul showbiz-ului încât nu s-au gândit ca odrasla nu are absolut nicio şansă în domeniu(şi asta se vede cu ochiul liber).
Cum poti sa le spui acestor oameni ca au luat ţeapă? Că telefonul care ar trebui să-i anunţe că odrasla le-a fost selectata la nu stiu ce reclamă nu va veni niciodată? Cum să le spui ca au dat 60 lei petru o poză de câcat, făcută cu un aparat de 2lei, de o persoană care nu cunoaşte nici măcar setările minime ale aparatului darmite nişte secrete minime în arta fotografiei?

Cum să le spui că au luat ţeapă şi au mai şi  mulţumit pentru asta?

          E trist să vezi că oamenii mai cred în poveştile  şi în iluziile vîndute de te miri ce persoane pe stradă.

Edit: Nu, eu n-am reusit sa iau ţeapă. Era cat pe ce s-o muşc acum 3 ani la mare. Din fericire „aventura” mea a luat sfarsit inainte de vizita in studio.


Culmea cersetoriei!!

aprilie 28, 2011

From  <+40733594990> at 28.04.2011 18:50
Va rog frumos transferati_mi si mie 1 euro credit daca aveti si vreti sa ajutati un batran bolnav fara bani si de medicamente.Nu am pe nimenea sa ma ajute si am apelat la mila D_v .D_zeu cu d_v si cei dragii.

Da’ bani sa trimiti sms-uri ai ?…Ai…ca doar se gasesc fraieri sa iti transfere euroi. Dumnezeu cu mila, tu cu banii de pe urma fraierilor.

Pune mana si munceste mă.

Hai sictir!


Profesionistii nostri…

martie 23, 2011

– Sigur nu cade?!?

-Sigur domn’le!

-Si totusi…daca…

-Fac asta de ani de zile domn’le crezi ca vorbesc aiurea?….

” Poc”…si … a cazut

Priveam „Stirile” de la TVR 1 sau 2 cu parere de rau pentru pagubele suferite de japonezi la cutremurul de pe 11 martie.

Prin grija producatorului(lor) a aparut pe acolo un bosorog nene specialist in … nu stiu ce anume, care isi dadea cu parerea vis-a-vis de sansa unui accident nuclear la centrala de la Fukushima.

Citez din memorie”

Nu exista absolut niciun pericol de explozie sau emisii radioactive la acele centrale nucleare. Nu stiu despre ce este vorba sau ce s-a intamplat acolo, dar va asigur ca asa cum ii stiu eu pe japoneji, nu exista absolut niciun pericol de scurgeri radioactive sau explozie. Japonejii astia au pus accent pe calitate, deci clar nu va fi nicio problema.

Cu alte cuvinte, nu stiu de ce dreq m-ati chemat aici, dar va spun sigur (banuind ca asta doriti) ca totul va fi bine.

Deci, sigur nu cade. Evident…pluteste.

In timp ce toata Europa se agita din cauza norului radioactiv, specialistii nostri se incapataneaza sa ne asigure in continuare ca vom fi bine, nu se va intampla nimic.Nu avem nevoie de nicio masura preventiva, sa stam linistiti la locurile noastre si sa ne prefacem ca nu exista nicio problema…cine stie, daca inchidem ochii poate va disparea.

Acum cateva zile am avut o „revelatie” legata de profesionistii nostri plecati peste hotare, si anume, ca tot acest exod intelectual face parte din planul secret al guvernantilor de a cuceri lumea.

Doar ca…i-au cam trimis pe toti peste hotare iar astia ce au ramas, se pare ca au de gand sa goleasca tara pe cand s-or intoarce fii risipitori cu prada…


Umor autentic

noiembrie 8, 2010

Pacală – de Ion Creangă

Un negustor, umblând prin mai multe sate şi oraşe, ca să cumpere grâu, păpuşoi şi altele, într-o zi ajunse la un pod şi când era să treacă văzu un om care se odihnea acolo: acesta era Pâcală. Negustorul, voind să afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dânsul şi-l întrebă:

— De unde eşti, măi creştine?
— Ia din sat de la noi, răspunse Pâcală.
— Din care sat de la voi?
— Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, arătând negustorului cu mâna spre un deal.
— Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l ştiu.
— Ei! cum să nu-l ştii; e satul nostru, şi eu de acolo vin.
— Nu aşa, măi prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui moşie este şi cum îi botezat?
— Doamne! da’ nu ştii că moşiile sunt boiereşti şi asta-i a cuconului nostru, ce şede la Bucureşti? Iar satu-l botează popa într-o căldăruşă cu apă, cum îi scrie lui în cărţi.

Negustorul, privindu-l lung, zise în sine: Mă!… aista-i chiar Pâcală.

— Dar cum te cheamă pe tine?
— Iaca!… ce mă întreabă. Mă cheamă ca pe oricare: vină-ncoace, ori vin-aici!

Negustorul începu a-şi face cruce ca de naiba şi iar îl întrebă:

— Dar cu chemarea împreună cum te mai strigă?
— Iaca aşa: vino! u! mă! răspunse Pâcală.

Negustorul începu atunci a râde şi zise: ce prost! Apoi îl mai întrebă:

— Dar ce bucate se fac acolo la voi?
— Mai mult terciu cu mămăligă mâncăm, zise Pâcală.
— Înţelege-mă, prostule! Nu te întreb de bucate ferte.
— D-apoi de care bucate mă-ntrebi?
— Te-ntreb dacă s-au făcut la voi grâu, orz şi altele.
— Da, s-au făcut până la brâu, răspunse Pâcală.
— Nu te-ntreb de înălţime, că doar n-am nevoie de paie pentru boi, ci aş voi să ştiu ce feliu este la voi grăuntele orzului.
— Să-ţi spun, dacă nu ştii, zise Pâcală. Grăuntele orzului este lungăreţ, îmbrăcat c-o coajă cam gălbie şi c-o ţapă în vârf.
— Bine, ştiu de astea; dar spune-mi ce fel se vinde, că aş voi să cumpăr şi eu.
— De! nu ştii dumnia-ta ce fel? Unul dă grâul ori orzul, şi altul îi dă bani: galbeni, napoleoni ori altăceva.
— Nu mă-nţeleseşi nici asta; eu te-ntreb: cum se dă?
— Bre!… Nici asta n-o ştii. Să-ţi spun eu: iei baniţa ori dimerlia şi pui în ea pân-o umpli cu vârf, apoi cu coada lopeţii o razi ş-o torni în sac, pe urmă iarăşi o umpli şi tot asemine faci.
— Eu nu te-ntreb asta, om fără cap ce eşti!
— Dar ce fel mă-ntrebi? zise Pâcală.
— Cu ce preţ se vinde chila ori baniţa; câţi lei?
— Aşa cum te-nvoieşti; şi câţi lei dai atâta iei.

Negustorul, supărat, îl mai întrebă:

— Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat?
— U! hu!… este badea Muşat, badea Stan, Neagu, Voicu, Florea, Soare, badea Bran, Coman şi alţii.
— Ho! mă, destul! Dar cine este mai mare decât toţi la voi în sat?
— Cine-i mai mare? Badea Chiţu; el este mai nalt decât toţi; e atât de lung, încât mai n-ajungi cu mâna la umărul său.
— Bre!… proastă lighioaie mai eşti! Nu te-ntreb aşa.

— Dar cum? zise Pâcală.
— Eu îţi zic: pe cine ascultaţi voi aici în sat?
— I! ha! auzi vorbă! Ascultăm pe lăutarul moş Bran; când începe să cânte, tot satul stă cu ochii şi urechile ţintă la el.
— Nu zic aşa, măi nătărăule! Răspunde-mi odată cum te-ntreb.
— Ei, cum?
— Eu te-ntreb de cine aveţi frică aici în sat mai mult.
— Văleu, maică! Ia, de buhaiul lui moş popa, mare frică mai avem, mămulică. Când vine sara de la păscut, fugim de el care încotro apucăm; că atât e de înfricoşat, de gândeşti că e turbat; când începe să mugească, sparie chiar şi copiii din sat.
— Mă!… da’! ce namilă de om eşti tu? Nu cumva eşti vrun duh rău, frate cu Mează-noapte sau cu Spaima-pădurei?
— Ei, Doamne! De ce mă-ntrebi, când mă priveşti? Ce? Nu mă vezi că-s om ca şi dumniata: cu cap, cu ochi, gură, nas, mâni şi cu picioare, mă mişc şi mă uit ca toţi.
— Aşa te văd şi eu, dar ai minte şi simţire abia ca un dobitoc. Ia spune-mi, zău: aveţi butnari sau dogari în sat la voi?
— Avem.
— Na cinci bani, şi du-te să-ţi puie doagele ce-ţi lipsesc.

Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale.


Brico-ass

septembrie 22, 2010

…sau „fraierilor”

In caz ca nu stiati, atunci cand mergeti la cumparaturi in magazinele de bricolaj (sa nu mai zic de hypermarketuri) trebuie sa cunoasteti toate produsele tuturor furnizorilor magazinului…sau cel putin al produselor care va intereseaza.

Personal pregatit, saritor in ajutor, amabil, asta da impresia personalul de la Bricostore.

Doar ca… atunci cand cumperi un produs, ai surpriza sa constati ca nu contine lucruri elementare pentru functionarea lui, mai voalat esti „facut” fraier pentru ca nu ai intrebat despre existenta lucrurilor respective cu toate ca bunul simt spune ca ele ar trebui sa fie acolo te cam iau dracii.

M-au luat si pe mine cand am constatat ca plafoniera cumparata din Brico nu avea cablaj.

Si mai tare m-au luat dracii cand am sunat la Brico si am cerut explicatii in legatura cu acest lucru iar  seful de pe raionul de electrice a descris situatia cam asa: „Plafoniera respectiva nu are cablaj; unele au, unele nu. Asta nu are. Asta e! Ce vreti sa fac? De ce nu ati intrebat pe cineva despre chestia asta? Ce vina am eu ca nu stiai asta cand ai luat plafoniera. Noi nu suntem obligati sa va aducem asta la cunostinta. Data viitoare intrebati!!!”

Cu alte cuvinte, pentru achizitionarea oricarui „rahat” de produs, trebuie sa va documentati temeinic, sa cereti date despre produs direct de la producatori, sa consultati specialisti in domeniu indiferent cat de banal ar fi produsul,  sa…sa…sa… ca altfel picati de fraieri.

De data asta nu am sa ma limitez doar la asta, maine voi sesiza directorul magazinului; in caz ca va fi degeaba, reclamatia catre OPC este redactata deja si asteapta doar sa fie depusa.

Cumparaturi placute!


Progresăm?….Cu ce preţ?

august 27, 2010

Sictireanu mi-a transmis aceasta stire:

http://www.adevarul.ro/locale/oradea/Domeniu-schiabil-construit-Oradea-Arieseni_0_324567713.html

Domeniu schiabil cu 21 de pârtii, construit de o firmă din Oradea, la Arieșeni

Cea mai mare investiție din România, în domeniul turismului, din ultimii ani, aparține unei firme din Oradea. Arieșeniul va avea un domeniu schiabil, cu 21 de pârtii cu o lungime de peste 15 kilometri. Investiția se ridică la 43 de milioane de euro.


Noua stațiune de schi ar putea însemna servicii mai bune pentru orădenii care merg la Arieșeni

Cel mai mare proiect turistic, destinat sporturilor de iarnă, a fost inițiat de firma orădeană Mitcris Turism Plus, deținută de Cristian Alexandru Sabău şi Gheorghe Sorin Hălmăgean. Cei doi plănuiesc să construiască, în Apuseni, în Munții Bihorului, un domeniu schiabil. Stațiunea va fi poziționată undeva între vârful Piatra Grăitoare și Pasul Vârtop. „Este un proiect privat care a primit avizul comisiei tehnice de urbanism”, a spus vicepreşedintele Consiliului Judeţean Alba, Alin Cucui.

Proiectul a primit ieri aprobarea Consiliului Județean Alba. Potrivit planului prezentat autorităților județene, firma va amenaja, la 120 de kilometric de Oradea, 21 de pârtii cu o lungime de 15,4 kilometri, de diferite grade de dificultate. Pârtiile au fost concepute după modelul celor aflate în stațiunile austriece. „Am preluat în proiect modele ale unor pârtii din Austria. Sper să iasă ceva frumos”, a afirmat arhitectul Marius Barbieri.

Instalații de cablu de 26 de milioane de euro

Amenajarea pârtiilor costă 2,5 milioane de euro, iar instalațiile de cablu (teleschi, telescaun și telecabină) și instalațiile pentru zăpadă artificial reprezintă o investiție de 26 de milioane de euro. Potrivit proiectului, stațiunea va fi o destinație atractivă atât vara și iarna. Va fi amenajat un lac montan, care iarna va servi la producerea zăpezii artificial, iar vara va fi zonă de agrement pentru turiști. Investitorii mizează pe un potențial care se ridică la 2 milioane de persoane, care trăiesc pe o rază de 350 de kilometri față de Arieşeni. Pădure defrişată pentru pârtii

Firma Mitcris Turism Plus figura cu o cifră de afaceri de 48.000 de lei, în 2006 și cu o cifră de afaceri de peste 152.000 de lei în 2009. Reprezentanții societății au refuzat să vorbească despre proiect. „Nu vrem să vorbim deocamdată despre proiect. Vom oferi amănunte după ce vom avea toate avizele, sperăm până în ianuarie 2011”, a declarat Cristian Sabău, unul dintre asociați.

Am preluat în proiect modele ale unor pârtii din Austria

Marius Barbieri, arhitect

Ce frumoooooos…vom avea la Arieşeni staţiune montană cu peste 15  km de pârtieeeeee….uraaaaaaaa.

Nu-mi sta în fire să fiu Gică-Contra dar ceva nu se pupă….o investiţie de 40 milioane euro din partea unei firme având cea mai mare cifră de afaceri de câteva zeci de mii lei noi…

…. Să aibe în spate investitori?……oare aceeaşi care au mai încercat aşa ceva si în Padiş?

Acum 2 ani doreau sa amenajeze o astfel de staţiune într-o rezervaţie naturală (Parcul Natural Apuseni). La fel si atunci, autorităţile locale au sprijinit investiţia. Până unde pot ajunge interesele „aleşilor” noştri?

Dar interesele aşa-zişilor „investitori” ce ascund de se doreşte neaparat accesul şi dobândirea unor drepturi într-o zona protejată de lege?

Mai sunt multe semne de întrebare şi probleme legate de această „investiţie”;

-ce se va întâmpla cu pădurea tăiată?

-cine, unde şi când va planta copaci  în locul pădurii defrişate? Renunţăm aşa uşor la peste 50 ha de pădure doar de dragul pârtiilor?

Eu sper ca ministerul de resort să nu acorde aviz favorabil,  altfel, defrişarea urmată de o investiţie timidă de câteva sute de mii de euro, stopată apoi din lipsa de fonduri mi se pare un scenariu pe cat de posibil, pe atat de real.

Firma va ramane cu banii obţinuţi din vânzarea lemnului -evident mai mulţi decât cei investiţi- iar noi, vom rămâne cu ochii-n soare şi fără 57 ha de pădure. Nu-i nimic, ne vom consola cu ideea că măcar s-a încercat ceva….mama ei de criză…


Petre, Iancsi şi cu Gyula-3 români de tătă pula

aprilie 29, 2010

Gata. E oficial. Nu mai particip la nicio adunare generală a asociaţiei de proprietari.

Mi se fâlfâie de ideile creţe emise de minţile netede şi limitate ale reminescenţelor generaţiilor trecute care cu toate că până acum au avut tangenţa doar cu strungul şi menghina sunt „atoate-ştiutori”; de acei ţărani orăşenizaţi transformaţi în locatari de bloc ale căror scopuri şi realizări principale în viaţă sunt acelea că sunt la zi cu toate problemele blocului din ultimii 30 de ani-majoritatea fiind rezolvate pe principiul „lasă bă că merge ş-aşa!”- că sunt la curent că Popescu şi Ionescu folosesc liftul de 30 de ori pe zi.

Mă doare-n pulă de „vitejii” care porniţi să facă dreptate dau înapoi când află că mica lor cruciadă nu va fi gratis -deh, la plăcinte înainte, la război înapoi- ca la urmă să-ţi scoată ochii că din cauza ta nu au mers la răzbel; dă dăştepţii care vor să facă licitaţie pentru schimbarea unor ţevi de apă şi a căror cunoştinţe despre o licitaţie se rezumă doar la „păi licitaţia este atunci când mai mulţi se bat in preţuri ca să iei de la ăla mai ieftin”-dar dă bine să folosim demesuri care par mai…oficioase nu?

Mă doare de prostia lor…undeva … în cur; au mai dat cu capul dar tot nu au învăţat ca pragul de sus e cam jos pentru ei.  Cică ăla mai deştept cedează, eu am cedat.

Şi-a dat seama şi vecinul Gyula că-s băiat deştept, mi-a spus-o aseară după ce l-am făcut ţăran idiot şi i-am zis  că vorbeşte doar ca să se afle-n treabă şi că-mi bag pula-n vechimea lor pe plaiurile  mioriticului bloc.

Of Doamne dragi mi-s vecinii ăştia…vedea-i-aş pă toţi la draqu-n praznic în cocioaba personala maxim P+M.