Frumos sau nu…?

Sincer nu ştiu la ce v-aţi gandit când aţi citit titlul…

Astă seara am asistat la una din permanentele drame ale micuţului George..prietenul lui Seinfeld – poate cunoateţi serialul…

Aşa, deci sărmanul George fericit ca după multă căutare işi găsi o iubită … “bună bună” avu’ şi ghinionul ca prietenii să-i vadă iubita topless înaintea lui.

Acum, să presupunem că aveţi o  iubită frumoasă (a se citi “bună”), cum ar fi să ajungeţi într-o ipostază similară cu cea a  sărmanului George?

Să apari cu iubita la o întâlnire cu prietenii, iar când ajungi să rămâi  doar cu băieţii să fii luat în primire: băi ce bună de pulă e gacică-ta băăăăă; şi ce ţâţe…ce cur…

Ai mai putea sta de vorbă cu pretenaşii ăştia? Ai fi încântat de remarci? Ai fi în stare să stai cu ei pe plajă si să o admiraţi împreună în timp ce iese din apă cu sfârcurile întărite? Ai rupe bilete cand iese de la dus doar in prosop?  Ai fi obsedat că băieţii din gaşcă stau numai cu gândul la iubita ta stând capră?

Nu odată am vazut superbe exemplare feminine la braţul unor maimuţoi (a se citi cocălari) masculini şi mă întrebam ce naiba or fi văzut la ăia că nici rupţi din soare nu erau, nici bani nu părea că au, minte nici atât…oare ce?

Cam la fel şi cu bărbaţi care erau frumoşi şi plimbau de creangă te miri ce maimuţe.

Or fi fost complexaţi de chestiile astea venite din partea prietenilor din gaşca de şi-au ales aşa partener? Sau o fi fost frumuseţea interioară mai mare?

Din fericire nu am avut parte de asemenea comentarii şi mă straduiesc să nici nu fac, dar am rămas de cateva ori cu buzele umflate din cauza unor prieteni…

Voi ati avut parte de aşa ceva?