Atentii

LF: tu dai “atentii” in general?
LF: si ca exemplu spalatoriile auto
ZeNeSeu : dap
ZeNeSeu : la spalatorie da
ZeNeSeu : in rest…mai greu
ZeNeSeu : mai mult de nevoie decat de voie

ZeNeSeu: de ce?
LF: si cat dai?
LF: la spalatorie?
LF: ca idee?
ZeNeSeu: 2 lei
LF: in ideea ca spalatul costa 12 ron
ZeNeSeu: pai la mine int+ext e 20 lei
ZeNeSeu: mai dau 2 lei
LF: putin bre
ZeNeSeu: eh…
ZeNeSeu: dupa posibilitati
LF: azui la el 2 lei
LF: pai el are fatza de 2 lei?
LF: am fost aseara cu un prieten
LF: si asta am auzit din gura spalatorului
LF: ce-i drept o facuse bine
LF: eu lu al meu i-am dat 5 lei si a fost multumit
LF: da’ ala m-a lasat masca
LF: cum puii mei sa zici asa ceva?
LF: cica ” sa nu mai vii la mine sa o spal”
LF: eu am fata de 2 lei”
LF: m-am spart de ras
LF: ‘tui in gura sa-i fut
LF: de-al dreacu to acolo i-am zis sa se duca
LF: si sa nu-i mai dea nimic
LF: sa se ridice si cu pretentii
LF: iete aci nu-i bine
ZeNeSeu: al meu nu zice nimic
ZeNeSeu: mai vede si el ce fatza am
ZeNeSeu: si stie ca am rate la masina pe 8 ani
LF: asta a fost tare

Interesanta discutie nu?

La un simplu calcul, daca un astfel de spalator primeste 2 lei / masina si spala in medie 10 masini/zi, intr-o luna face pe langa salar cam 480 de lei, bani curati in mana, din care nu plateste impozite si taxe.

Dar se pare ca unii nu sunt multimiti de suma asta si au tarif fix la “atentii”-normal ca mai mare.

Eu unul sunt impotriva “atentiilor” in general. Fara sa imi dau seama, traiesc dupa principiul “Nu imi place sa bag mana in buzunarul nimanui, dar nici in al meu cand trebuie sa dau”

Cu toate acestea, mai fac exceptii atunci cand sunt multumit de un lucru prestat. Dar prefer sa o fac din proprie initiativa si nu din “obligatie” si in functie de posibilitati. In mod normal prestatorul ar trebui sa fie multumit cu cat i se ofera si nu sa mai comenteze.

Astfel merg pe ideea ca daca vrei sa dai cuiva o atentie, o dai la finalul lucrarii si nu inainte. Culmea este ca multe persoane mi-au explicat ca procedez foarte gresit. De ce? Pai trebuie sa dau inainte “atentia” ca omul sa fie “stimulat” sa isi faca treaba bine. Hai nu zau! Sanatoasa gandire ce sa zic…ne gandim la bunastarea aluia in loc la a noastra-asta d.p.d.v. al beneficiilor in urma lucrarii- si normal ca pe om nu-l deranjeaza asta.

Ce se intampla daca ii dam “atentia” inainte si tot nu isi face treaba bine? Nu mai conteaza pentru ca suntem prea manierati ca sa ii reprosam ca nu si-a facut treaba bine in ciuda “atentiei” acordate si ne gandim ca a fost prea mica “atentia” si vom repara greseala data viitoare.

Toate astea duc la o mentalitate ce ma scoate din sarite, si anume aceea de a cauta doar joburi unde obligatoriu mai poti face si ciubuc pe langa salariu. Sunt de acord ca salariile in Ro sunt mici, dar nici chiar asa.

Pana una alta ne miram si enervam de calitatea proasta a serviciilor din Romania pe timpul si banii nostri.

Sunt curios ce se intampla daca personajul de mai sus primea o reclamatie la angajator…

Bligdizeala

Mdea…nu stiu ce m-a apucat sa-i spun pe messenger unui amic ca ma “bligdizesc”-adevarul e ca am o stare de … “blegeala” de nedescris- raspunsul a fost unul pe masura “de ce te-ai insurat? )”

Acum ce sa-i raspund omului? De placere, de nevoie sau de prost? Cert este ca acum nu mai pot da inapoi- iubi, daca citesti, nu sunt gandurile mele

Nevoie sau … MEGA afacere?

Cred ca dupa/alaturi de prostitutie, cersetoria e cea mai veche meserie de pe pamant.

Cum spunea si Littlebro fiecare cersetor are o poveste a lui in care sta cheia succesului.

Unii cersesc bani pentru fratiorii mai mici, alaturi de care au ramas fara parinti.

Altii cersesc pentru a-si vindeca boala de care culmea nu mai scapa, asta cu toate ca de vreo 10 ani tot aduna pe bani; cersesc pentru familie pe care bolnavi fiind nu au cum sa o intretina-interesant din moment ce dadea buzna la fastfood dupa cateva ore de munca si punea la loc de cinste pe masa bericica si mititeii cu cartofi prajiti.

Unii se automutileaza pentru a creea mila in randul “clientilor” fara sa realizeze ca reusesc doar sa creeze repulsie, eventual si dorinta de a-i lipi doua peste ochi.

Altii incearca sa fenteze (sa isi ascunda mana sau piciorul astfel incat sa ai impresia ca e olog), oricat de mult s-ar stradui, tot mai scapa cate ceva privirilor.

Altii cer cate 50 de bani ca sa ia trenul spre casa-culmea asta se intampla cam 7 zile pe saptamana; pentru ce mai vine in oras respectivul? Partea haioasa cu aceste persoane e ca iti cer si a treia oara intr-o zi bani fara sa isi aduca aminte ca a mai primit de doua ori bani de la tine.

Asa…si noi…ca niste fraieri oameni cu suflet ce suntem, le mai aruncam 50 de bani..asa…din putinul nostru. De ce? Poate ne sensibilizeaza povestea, pentru ca poate credem in Dumnezeu (si nu exista text pentru cersit in care sa nu apara numele Domnului-la naiba ce psihologi buni is la chestia asta), in fapte bune.

Vedem o persoana amarata si consideram ca din putinul nostru acei banuti nu vor insemna mare lucru pentru noi, si poate va insemna ceva pentru cersetor.

Si intr-adevar, ce e putin pentru noi, e mult pentru ei. La 100 de fraieri pe zi de la care incaseaza in medie 1 leu sa zicem, face 100 lei. Bani curati in mana. Si uite asa incep sa creasca vile si vilisoare si BMW-uri si mertzane si noi contribuim bucurosi la asta (ca…deh…am ajutat un om nevoias).

Acum eu va intreb: Mai dati bani cersetorilor? Mai contribuiti la bunastarea lor? Va mai este mila de ei cand in sinea lor rad de toti fraieirii care le dau bani?

In fond si la urma urmei, nu e prost ala care cere, e prost ala care da!

Ganditi-va bine la asta. Mai bine cautati voi oamenii nevoiasi si cumparati-le o paine; oferiti-le un loc de munca daca aveti posibilitatea. Oamenii cu adevarat nevoiasi sunt prea mandri ca sa cerseasca, nu cred ca vor fi vazuti in strada cu mana intinsa. Mai degraba ar lucra pentru banii aceia.

In incheiere, Regia Autonoma de Transport Local a facut cea mai desteapta miscare lipind afise in mijloacele de transport in comun prin care indrumau calatorii sa nu mai incurajeze cersetoria oferind bani acestor oameni.

Intr-o economie de piata, cand nu mai ai fraieri clienti si nu mai merge afacerea, dai faliment sau te reorientezi.

Hai sa ii ajutam pe cersetori sa se reorienteze…ce ziceti?

Ti-am dat bip…fir-ar mesageria…

“Ati accesat casuta vocala a abonatului 07xx xxx xxx …” Ce frumos suna….fire-ar sa fie de mesagerie.

Nu odata mi s-a intamplat sa aud acest mesaj in telefon. Totusi care e scopul acestui serviciu?

Am observat (prin filme ce-i drept), ca oamenii isi lasa unii altora mesaje vocale pe telefon, mesaje de genul “Buna iubito, intarziu diseara” sau “Buna ziua! Sunt XYZ de la compania ABC, va rog sa ma contactati cand aveti posibilitatea…”; “Buna…stii…te-am placut aseara, dar am fost cam timid…blablabla”. Chestia e ca acolo se raspunde mesajului sau se suna persoana care a lasat mesajul (repet…in filme ).

La noi, am observat ca e la moda sa ai mesagerie vocala la telefon. De ce? Sincer nu am nici cea mai mica idee pentru ca oamenii nu suna inapoi daca lasi mesaj.

Am intrebat o multime de persoane de ce nu renunta la acest serviciu; raspunsul a fost… “ma folosesc de el” Hai nu zau?!?! Cum? Iti asculti mesajele; suni inapoi? CUM?

Majoritatea persoanelor nici macar nu dau bip numarului care i-a apelat, darmite sa mai asculte mesajul daca a fost lasat. Daca a sunat odata, mai suna si a doua oara daca are treaba cu mine, nu?-halal, buna gandire.

Si atunci de ce naiba mai au nevoie de mesagerie? Pe mine unul ma enerveaza la culme sa tot stau cu degetul pe buton si sa numar de cate ori suna ca sa pot fi pe faza sa inchid inainte sa intre mesageria. Deja a devenit obicei chiar daca stiu ca persoana apelata nu are mesagerie.

Nu e chiar placut sa incerci sa iei legatura cu o persoana, sa insisti la telefon pentru ca… sigur nu aude sau si-a lasat telefonul in masina si sa iti intre mesageria la sfarsitul apelului. Unde mai pui faptul ca esti nevoit sa inchizi dupa ce suna de 3-4 ori si poate mai are si soneria setata sa urce treptat in intensitate-normal ca (nu) aude telefonul-deci repeti chestia asta la nesfarsit…cam degeaba.

Asa ca…mesaj pentru cei cu mesagerie vocala: Daca voi va ganditi la fiecare banutel cand vorbiti la mobil, daca voi nu va ascultati mesajele fiindca…deh se plateste, daca va este greu si sa dati bip celui care v-a sunat (totusi poate e ceva important si putin urgent) renuntati naibii la ea! Si noi castigam banii la fel si ne enerveaza cand se duc aiurea pe apeluri pierdute care nu produc nimic.

Asa ca puneti mana pe telefon si dezactivati-va mesageria daca tot nu o utilizati.

Ah…si sa va mai dau un pont… stiti, daca suna telefonul si nu raspundeti, apelul RAMANE afisat ca numar pierdut. Daca aveti telefonul inchis sau nu aveti semnal, fiti sigur ca cel care va suna, daca are interes revine cu apelul. La ce naiba mai trebuie mesagerie? Ah…probabil sa ne dam rotunzi ca o avem ?!?!

Murim au ba cu totii dupa miercurea asta?

Ziua de azi a inceput…aproape bine.

In sfarsit a fost calda apa incat sa fac si eu un dus relaxat-doar traim intr-o tara cu apa calda, nu? Am trecut cumva si peste faptul ca doar ce sambata am desfundat ghena de gunoi, ca azi dimineata sa fie infundata iar.

Ce m-a lovit in moalele capului a fost o stire … de-a dreptul banala, si anume

Vom muri cu totii miercurea viitoare?

Si daca murim ce se intampla? Scapam de rate, scapam de politicieni (defapt vor veni si astia cu noi), scapam de toate mizeriile zilnice, scapam de idiotii de vecini, de problemele cu apa calda scapam de multe greutati. Asta pe de-o parte.

Pe de alta parte ne gandim la cei dragi, ca nu vom mai avea mult timp de petrecut cu ei, ne apuca sentimentalismele, ne vine sa ne sunam rudele (nasol daca sunt numeroase), prietenii vechi de care nu mai stim prea multe. Ne gandim ca idiotii aia au dat stirea prea tarziu si nu mai avem timp pentru tot ce n-am facut in viata.

Si stam in cumpana gandindu-ne ce sa facem; mai platim ratele? Mai muncim? Sunam rudele si prietenii? Cine are curaj poate va face toate acestea.

Dar cum viata e cam c***a si cam are tendinta sa isi bata joc de noi uneori, parca vad ca dupa ce renuntam sa mai platim ratele, sa mai mergem la servici, ne injuram vecinii (eventual si doua peste ochi), ne sunam rudele si prietenii, viata va merge mai departe la fel ca si pana acum-ba poate chiar mai bine datorita noilor descoperiri in urma experimentelor iar curajosii vor ramane cu ochii in soare, cu datorii mai mari la banca, fara loc de munca, poate cu ochii umflati de vecini, si sigur cu factura de telefon umflata (am zis eu ca e nasol sa ai rude numeroase)

Totusi o astfel de posibilitate ar trebui sa ne faca sa ne gandim ca sfarsitul poate veni oricand neanuntat. Ar fi bine sa lasam deoparte gandurile negative si sa ne concentram asupra celor pozitive. Sa incepem sa fim mai buni cu noi, cu cei din jur. Sa lasam deoparte ura si egoismul. Sa incercam sa ne ajutam aproapele - in limita posibilitatilor evident. Sa aplicam principiul “Carpe Diem” dar cat mai sanatos posibil. Astfel putem sa creem o lume mai buna (cel putin pentru noi), putem ajunge la fericire.

Stiu-stiu, probabil veti spune ca sunt visator, dar cred ca asta e singura solutie pentru a lupta impotriva tendintei de “indobitocire”, “adormire a simturilor”, de intrare intr-o stare latenta a indivizilor, de starile induse de societatea actuala prin mijoacele media.

Trebuie sa scapam de ura si invidia fata de “capra vecinului”,sentimente ce ne macina sufletele si ne distrug ca indivizi. Astfel ne inchidem in noi, nu mai comunicam cu cei din jur, ne indreptam catre prapastia autodistrugerii.

Traiti bine (nu-nu…nu fac campanie electorala) si iubiti-va mult!

Eu unul sper sa pot face toate astea.