Ghinion

…sau alegere proasta?!?

Saptamana trecuta, am fost la loto pentru a-mi lua bilet la 6/49 asa cum fac aproape saptamana de saptamama. Fiind in toane mai bune, poate datorita vremii, am hotarat sa pun 2 variante simple pe acelasi bilet. Ce era sa se intample?

Si a trecut incet si Duminica extragerii, au trecut si primele doua zile ale saptamanii pana cand mi-am adus aminte de bilet. Am scotocit in borseta biletul, am deschis pagina web a loteriei si am inceput sa verific numerele unul cate unul pentru fiecare varianta in parte.

La final am constatat cu dezamagire ca la fiecare varianta am nimerit doar 3 numere. Lovitura de gratie si stupoarea cea mai mare a fost atunci cand am comparat numerele iesite si am constatat ca pe o varianta nimerisem 3 numere, iar pe a doua varianta nimerisem celelalte 3 numere extrase!

Cat de ghinionist trebuie sa fii sa patesti asa ceva? Oare o fi un semn sa ma las de “meserie”? Cine stie. Cert este ca am facut cea mai proasta alegere care putea sa imi influenteze starea financiara din viata mea!

Visele şi speranţele mi s-au năruit intr-o clipa. Nu-mi venea sa cred…am ghicit toate numerele (ceea ce imi şi dorisem) dar fara folos erau împărţite pe două bilete. Am fost atât de aproape…şi totuşi foarte departe.

Ceea ce ati citit mai sus e un scenariu fictiv! Acest lucru nu mi s-a intamplat … inca!

Cert este ca incerc sa ma pregatesc psihic pentru aceasta posibilitate.

Aveţi grijă ce alegeri faceţi in viaţă si ce vă doriţi … s-ar putea să se îndeplinească!

La…sapa

La sapa pe bune. Zilele trecute am fost la tara sa imi ajut parintii la munci agricole (mai exact la sapa porumbului).

Ceea ce e… mai ciudat (sa zic asa) este ca in adolescenta fugeam de sapa ca dracu de tamaie. Acum, ajung sa merg din proprie initiativa, fara sa mai insiste cineva cu rugaminti; as putea zice ca imi place-probabil din cauza ca ma scoate din monotonia cotidiana si din starea de sufocare creata de oras.

Asa ca m-am trezit dis-de-dimineata, mi-am baut cafeluta, mi-am scos de la naftalina MP3 player-ul si am purces spre locul cu pricina. Nu cred ca va puteti inchipui ce frumos poti da cu sapa pe ritmuri de Metallica, Nirvana sau pe ritmuri Dance .

Dar cum atunci cand dorinta e mare apar piedici, pe la amiaza a inceput sa apara nori aducatori de ploaie…care culmea a si venit la un final.

Ca asta e o parte din ceea ce am realizat in scurta incursiune in viata de taran…

Si norii care au pus capat lucrului pe ziua respectiva

Cum nu eram in familie destui oameni, au fost angajate cu ziua inca doua persoane…de etnie rroma. Din experientele avute inainte cu astfel de persoane am ajuns la concluzia ca nu te poti baza pe ei la astfel de munci. Din fericire mi-au infirmat aceasta concluzie, persoanele respective lucrand cu spor si calitate. Efectiv nu am ce sa le reprosez. Chiar cand eram hotarat sa mai dau o sansa acestei natiuni, unul dintre rromi incepe sa povesteasca despre viata avuta in Italia, unde dupa spusele lui era mai bine decat acasa. De ce? Pai…cica la inchisoare primea la masa de 3 ori pe zi cate jumate de gaina plus o bere. Ce mai…nici acasa nu mancau asa de bine. Ce sa mai zic?…No comment. Intrebat despre ce muncea inainte de puscarie, rromul a raspuns cu o seninatate de invidiat “Ce sa muncesc? Nimic! Io nu m-am dus acolo sa muncesc. Am furat! Ce?…Poi mergeam in magazinele mari de mancare si furam cascaval cu 15 euro si il vindeam in piata cu 5 Euro.”

Si uite de ce merg ei pe meleaguri straine…cand in tara pentru o zi de sapa primesc aproximativ 10 euro + mancare si bautura.

S-a stins…

…un adevarat pescar. Nenea Nelu a fost prima persoana care mi-a pus batul de pescuit in mana si m-a initiat in tainele pescuitului. A fost primul om care m-a invatat sa fac un nod pescaresc; datorita lui am avut de la o varsta frageda permis de pescuit.

Tin minte si acum bucuria ce am avut-o in ziua in care am primit cadou primul bat de pescuit si primul “ţaig”, bucurie care in mare parte s-a datorat lui ‘nea Nelu. Nu a ezitat niciodata sa isi impartaseasca secretele de pescar cu cei mai neinitiati si dornici de cunoastere in ale pescuitului.

A fost un om simplu care si-a impartit viata intre familie, serviciu si pescuit. Imi aduc aminte cu placere cum il vedeam chiar si in ultimii ani cu rucsacul in spate mergand dimineata la pescuit. A reusit sa depaseasca 70 de primaveri si pasiunea nu a murit.

Din pacate acum s-a dus EL-’nea Nelu pescarul. Cel mai tare ma doare ca in toti acesti ani, nu am apucat sa ii multumesc personal pentru toate invataturile.

“Multumesc nenea Nelu pentru ceea ce ati fost, pentru ca ati reusit sa faceti fericit un copil doar punandu-i in mana un bat de pescuit; pentru simplitatea care v-a caracterizat totdeauna. Veti ramane mereu in sufletul meu. Dumnezeu sa va odihneasca!”

Din infractor … victima si martir

Constat cu mare dezamagire tendinta tineretului de pana in 18 ani de a transforma totul in ceea ce nu este, de a incerca sa acopere o infractiune cu expresii de genul “Ce daca conducea fara permis? Habar n-aveti ce baiat bun era. Chiar daca nu avea permis conducea foarte bine, chiar mai bine decat altii cu permis.”; de a-i jigni pe cei care sustin contrariul. 

Astfel in urma unor articole aparute in presa oradeana in care se scria despre cateva accidente rutiere ale caror “victime” erau minori de 16-17 ani ce evident nu posedau permis de conducere, pe forumul ziarului respectiv apareau tot felul de prieteni si colegi ai victimelor care luptau din rasputeri cu persoanele care aveau curajul sa nu planga de mila victimelor.

Asa s-a intamplat si in ultimul caz, cand un elev al liceului E. Gojdu a fost accidentat in timp ce a iesit fara sa se asigure cu un ATV dintr-o curte. Va invit sa cititi comentariile la articol (asta daca aveti nervi si rabdare), iar acestor copii (inca) le transmit sa mai lase acest gen de comentarii deoparte si sa fie mai moderati in exprimare, iar daca tot se considera oameni maturi sa actioneze in consecinta.

 Ceea ce s-a intamplat acestui adolescent este cu adevarat o tragedie. O tragedie pentru parintii rudele si prietenii acestuia. Conform legii vina ii apartine in totalitate victimei care cu toate ca avea cursurile de legislatie  necesare conducerii scuterelor cu capacitate cilindrica pana in 50cmc a indraznit sa conduca un vehicul cu capacitate mai mare.

Dar nu, vinovat era soferul care circula cu viteza de “120 km/h” (lucru pe care nu l-am vazut nicaieri) pe o strada unde nu stiu daca apuci sa ajungi la aceasta viteza, pentru ca nu a intrat in sant incercand astfel sa evite ATV-ul.

Ce bine ca unii stiu absolut tot despre condus, despre ce ractii poti avea in momentul in care cineva iti apare brusc in fata masinii si chiar nu mai poti face nimic.

Copii, mai asteptati sa cresteti putin si veti vedea realitatea. Lasati jocurile gen NFS deoparte si concentrati-va asupra viitorului vostru. Credeti-ma e mai important acesta. E mai important decat sa tineti apararea unui “infractor” care (din fericire pentru altii) nu a cauzat o astfel de tragedie in familia altcuiva. Tot ceea ce faceti prin aceste actiuni este sa incurajati infractionalitatea. Daca voi sunteti viitorul tarii, cei pe care vrem sa ne bazam sa duca tara mai sus…well…in cazul asta vai s-amar de capul nostru.

 Va intreb daca acest “baiat bun” conducea masina parintilor -evident ca tot fara permis- si reusea sa accidenteze pe cineva drag voua, il mai ridicati in slavi? II mai plangeati de mila? Nu cred.

Din pacate in urma inconstientei unor astfel de copii rebeli si mai ales  in inconstientei parintilor care le dau pre multa libertate sufera persoane nevinovate. Cazuri sunt destule din pacate si de fiecare data se gasesc o multime de voci care sa le tina apararea.

Din pacate elevul din cazul prezentat mai sus a decedat in urma accidentului. Dumnezeu sa-l ierte. Probabil durerea e mare in sanul familiei. Nimic nu le va putea inlocui copilul. Dar pentru mine, acest lucru inseamna un inconstient mai putin pe drumurile publice, un pericol in minus petru copilul meu si pentru cei dragi mie.

Mai ganditi-va la ce am spus, apoi scrieti-va parerile in public.

episodul 2

Ma intreb daca e ceva in neregula cu mine sau sunt altii mai ciudati. De ceva vreme datorita lipsei de aglomeratie, prefer sa merg la agentiile unor banci din cartierul meu. Acum o luna, am fost la o agentie a unei banci sa platesc o prima de asigurare. Stand la coada la casierie, am constatat ca doamna casiera discuta probleme personale cu o clienta. Ma gandeam ca se cunosc,( lucru ce s-a adeverit in final) si mai departe isi va vedea de treaba. Eh….discutia avuta cu persoana respectiva s-a cam prelungit si cu urmatorul client. Booooon, am trecut peste asta. Partea care m-a cam “deranjat” apare cand am ajuns eu la casierie. Colega casieritei (erau 2 functionare in toata agentia) a intrebat-o daca are suficienta valuta pentru un client care dorea sa isi scoata niste bani din cont. Evident ca “doamna casiera” a raspuns ca nu are, dupa care a inceput sa bolboroseasca revoltata “Noah…daca amu n-am ce sa fac io? Sa ma duc sa ii fabric? Ca parca n-am destul de lucru numa sa ma stresez si de banii lui. De ce nu merge la sucursala ca si asa aia nu fac nimic?” Pe toata durata prezentei mele la ghiseu a bolborosit…practic discuta cu mine ca si cum ne-am cunoaste de o vecie. Buun. A trecut asta. Ieri dupamasa am fost la agentia altei banci sa-mi platesc rata la credit. Stupoare, acelasi comportament de ” vanzator la coperativa din sat”. Acum stau sa ma gandesc. Am pierdut ceva evenimente sau nu sunt eu normal. Mi se pare ca relatia functionar banca-client ar trebui sa fie ceva mai sobra, atata timp cat nu ai nici un fel de relatie cu persoana respectiva. Modul in care se familiarizeaza cu clientul mi se pare cam anormal. Tind sa cred ca stau in nush ce sat conform glumelor unor cunoscuti. Am mai fost si in agentii din alte cartiere, dar nu mi s-a intamplat chestia asta.

Ah…si inca o faza tot ieri la banca, o doamna statea la ghiseul alaturat sa plateasca ceva rate. Banuiesc ca avea 2 rate pe numele ei, dar dorea chitante separate. In momentul in care a dat domnisoarei casierite desfasuraturul al doilea (sau factura), domnisoara s-a cam ofticat pe motivul ca putea sa le dea pe ambele deodata. Doamna respectiva a spus ca doreste 2 chitante si din aceasta cauza le-a dat separat. Normal ca domnisoarei nu prea i-a convenit, dar nu a mai avut ce face.
Nu stiu…chiar asa sa se creada unii? Daca ai treaba la banca inseamna ca mergi sa le ceri mila?

P.S. Mai lipseste sa se aprovizioneze si bancile cu bombonele si gume de mestecat pentru rest si e complet tabloul

P.P.S. Articolul e ceva mai vechi, de atunci am evoluat la E-banking si nu mai sunt nevoit sa suport asa des aceste lucruri.